Monumentul Stindard Dacic

Monumentul "Izvorul de Aur al Dacilor" a fost realizat de către sculptorul Nicolae Adam şi face parte dintr-un ansamblu arhitectonic de artă ambientală. Partea superioară a acestui ansamblu este dominată de stindardul de luptă al dacilor - lupul cu trup de şarpe - unul dintre cele mai de temut însemne militare ale lumii antice. Monumentul se află situat pe str. Unirii.

Desi dacii au crescut si au luptat sub semnul stindardului cu cap de lup si trup de sarpe, iar românii l-au preluat ca pe un simbol protector vreme de atâtea secole, totusi, în afara celor doua monumente arhitectonice, a monedelor si a tablitelor apartinând cultului Cavalerilor danubieni, stindardul dacic nu s-a pastrat sub forma lui autentica, reala.

A fost cazul ca noi, generatiile de astazi, sa întrupam din nou, în bronz, acest crez al strabunilor. Monumentul închinat stindardului dacic a fost amplasat în cel mai apropiat oras de Sarmizegetusa Regia: în Orastie. Sculptura apartine unui artist al acestor locuri, e vorba de Nicolae Adam, care intentioneaza sa amplifice complexul de arta ambientala si cu alte simboluri dacice.

Stindardul se ridica la înaltimea celor opt metri, dominând intersectia spre Costesti-Sarmizegetusa Regia din Drumul European 68. Lungimea capului de lup este de 1,2 m, iar cea a trupului de sarpe de 5,5 m. Fata de dimensiunile reale ale acestor animale, în structura monumentului totul este amplificat de patru ori. Este cazul ca si noi cei de astazi, sa acordam acestui simbol, care i-a însufletit pe stramosii nostri vreme de peste 2000 de ani, o pretuire mare si adevarata. 

Geto-dacii, se stie, aveau steaguri, in jurul carora se aduna armata in caz de razboi. Aceste steaguri erau de doua feluri: sub forma de drapel (prapuri) si sub forma de stindard (dracones).
Stindardul era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisa, fixat cu gitul intr-o prajina, facut din bronz sau argint iar coada din stofa. Printr-un ingenios sistem interior, stindardul dac facea sa se auda, sub actiunea curentilor de aer, un suierat puternic ce avea ca efect imbarbatarea ostenilor proprii si panicarea celor inamici si in plus inducea o stare de nervozitate cailor care nu il mai auzisera.