Dac Fest 2012 - sub semnul lupului

Desfăşurat la începutul lui octombrie, festivalul a dat prilejul participanţilor, cîteva sute de oameni, la o întoarcere în timp în urma cu 2000 de ani.

M-am numărat printre vizitatori şi am început cu o plimbare într-un satuc format din cîteva corturi, pe lîngă care puteau fi văzute femeile dace, în frumoasele costume de in, trebăluind de zor în jurul focului pentru a pregăti gustoasele mîncăruri tradiţionale, iar spre marginea satului, un atelier metalurgic în care lucrau cîţiva bărbaţi daci, bătînd fierul înroşit pentru a-i da forma unor unelte trebuincioase gospodăriei sau a unor arme, vestitele falxuri dacice.

Peste drum de sătuc se vedea şi zona amenajată pentru lupte. Două echipe de reenactori, Virtus Antiqua şi Terra Dacia Aeterna, au fost pregatite să ofere spectacol participanţilor la festival. Deja începuseră cînd am ajuns, cei de la Virtus Antiqua prezentau lupte de gladiatori, iar la final, spre bucuria zecilor de copii, aceştia au fost invitaţi printre luptători şi chiar să participe la mici lupte, folosindu-se de nişte săbii de lemn. Printre ei, cîţiva dăcuţi şi dăcuţe, adică cei mici îmbrăcaţi în port dacic.

Au urmat cei de la Terra Dacica Aeterna, cu a lor cohortă de romani şi vestitele triburi de daci. În introducere, au prezentat îmbrăcămintea şi armamentul din dotare, ca apoi, în goana calului, un dac să-şi arate iscusinţa în a arunca suliţa sau a trage cu arcul. Alţi cîţiva arcaşi, printre care şi fete, trăgeau şi ei la ţinte. Pe cîmpul de luptă, în spatele unor "fortăreţe" realizate din baloţi de paie, deja se aranjau cele doua "armate". Bineînţeles că imediat ce au început lupta, spectatorii de la Costeşti i-au încurajat pe daci.

Prins să vezi şi să admiri cît mai mult din lumea recreată a trecutului, nici nu observi cînd se lasă amurgul, iar zdrăngănitul armelor este înlocuit treptat cu sunetul melodios al doinelor şi baladelor, îndreptindu-ţi involuntar paşii către zona special amenajată a unei scene, cu locuri de şezut create din baloţii de paie luaţi de la fortăreţele demantelate. Pînă la lăsarea serii, cîteva formaţii şi cîntăreţi ridică lumea în picioare în timp ce cînta împreună, răsunînd întreaga vale a Costeştiului.

Îmi vine în minte că în urmă cu 2000 de ani această vale era străjuită de falnice fortăreţe de piatră şi încerc să străpung întunericul să vad dacă se aprind focurile. Într-adevăr, pe o pantă de deal coboară o mulţime de daci cu torţele aprinse, îndreptîndu-se încet către locul unde cu toţii se strîng în jurul unui rug. Cei cu torţele se aşază circular şi invocînd cuvinte tainice aprind "Focul sacru" al dacilor.

Cei care au rămas în jurul focului pînă tîrziu, au avut şansa să mai asculte printre cîntece şi frumoase poveşti cu daci.

Mulţumesc tuturor pentru atmosfera creată, atît organizatorilor, cît şi celor prezenţi la festival şi sper să ne vedem cu bine, atît la Cricău 2013 - Festivalul Cetăţilor Dacice, cît şi la următoarea ediţie Dac Fest 2013.