Vas dacic (006)

Chiupul (sau vasul-borcan) reprezintă una din cele mai frecvente forme ceramice din lumea dacică. În lucrările de specialitate apare fie cu această denumire, fie cu aceea de borcan sau oală-borcan, denumiri alese pentru asemănările de ordin general ale acestui tip de vas cu borcanele moderne. Forma comună are pereţii uşor arcuiţi, buza îngroşată şi răsfrîntă, fundul fiind drept. Pasta din care sunt realizate este în general grosieră. Predomină vasele negricioase şi cenuşii, urmate de cele cărămizii şi roşiatice. În puține cazuri, se remarcă o culoare uniformă pe tot vasul, cauza fiind arderea incompletă în cuptor sau arderile pe care le-a suferit vasul în timpul şederii pe vatră. Nu au toarte, iar înălţimea lor depăşeşte de obicei diametrul maxim. Sînt decorate cu brîuri alveolare sau butoni, care pot avea şi rol funcţional, dar şi cu ornamente incizate (linii în zig-zag, valuri, „brăduţi”). Vasele-borcan de dimensiuni mici şi mijlocii au fost folosite la prepararea mîncării, iar cele de dimensiuni mari la păstrarea ei. S-au descoperit şi exemplare în morminte, folosite ca urne funerare sau ca şi recipiente pentru ofrande. Parte din colecţia MNIT, vasul din imagine a fost descoperit la Grădiştea de Munte; are 12,2 cm înălţime şi diametrul maxim de 10,6 cm.