Sinca Veche

Prezentare

este un sat compact romanesc din stravechea si frumoasa Tara a Fagarasului. Primele dovezi despre existenta lui sunt din secolul al Xii-lea. De aici a plecat familia ilustrului Gheorghe Sincai, marele istoric si filolog roman. In aceasta zona sunt numeroase vestigii arheologice, marea lor majoritate ramase nedezgropate. Printre enigmele acestei zone figureaza si "Manastirea Sapata in Piatra" sau "Templul de la Sinca Veche".

ASEZAREA DACICA de la SINCA VECHE

Controversele* privind originea acestui lacas sunt numeroase.
Presa, in marea ei majoritate, a preferat variantele mai exotice si comerciale, spre nemultumirea istoricilor si bucuria unor localnici intreprinzatori, care au pus pe picioare afaceri destul de bune. Dar dincolo de orice controversa si speculatie, locul are - asa cum se poate constata - o incarcatura spirituala aparte, dupa cum o dovedesc marturiile celor care au fost acolo, dintre care multi sunt preoti si fete bisericesti de rang inalt. De altfel, acest lacas a fost sfintit, recunoscandu-se astfel si valoarea sa spirituala, acum cativa ani, de catre Inalt Preasfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului.

* de fapt aceste controverse se datoreaza doar preotilor bisericii construite pe acel deal. Isi aroga dreptul de proprietate asupra acelei zone si a constructiei acelui templu sapat in piatra. La intrebarea unui prieten "imi spuneti, va rog, unde este templul dacic" adresata preotului, acesta a "sarit ca ars" si a raspuns in graba : "ce templu dacic?, e vorba doar de ruinele unei asezari dacice".

Principalele puncte de controversa asupra acestui loc sunt urmatoarele:

• vechimea* sa, care este estimata intr-un interval "destul de larg" - intre 250 si... 7000 de ani.

* bineinteles ca n-au cum sa accepte varianta unei vechimi de 7000 de ani, ar insemna sa recunoasca existenta unei civilazatii vechi destul de avansata, ori politica de stat in tara noastra este aceea de a ascunde prin toate mijloacele informatiile despre stramosii nostri.

• originea* sa: majoritatea cercetatorilor afirma ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce entuziastii sustin ca este dacica sau chiar predacica, aducand in sprijinul acestei idei existenta catorva inscriptii ne-crestine de pe unul din peretii altarului.

* preotii i-au dat imediat o conotatie religioasa locului si si-au arogat dreptul de proprietate si chiar construirea acelui loc.

• modul in care a fost construita* - faptul ca are doua altare - ii face pe unii sa creada ca au fost initial doua biserici, care ulterior au fost unite prin surparea unui perete. Existenta celor doua altare intareste convingerea unora ca acest lacas nu a fost sapat de crestini, deoarece nicaieri nu s-a auzit de o biserica cu doua altare.

* nu vorbesc nimic de faptul ca la mai putin de citiva metri de acel templu sapat in stinca se afla niste pietre de dimensiuni foarte mari, taiate si asezate intr-o ordine care momentan scapa intelegerii, dar care atit prin localizare cit si construire aduc izbitor de mult cu modul in care dacii isi realizau asezarile. Prefera sa inventeze doua biserici, una linga alta, numai sa nu cerceteze si sa incerce gasirea unor raspunsuri.

• unele fenomene bizare* care se manifesta in rastimpuri in aceste locuri - cum ar fi aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere de lumina in fata pesterii - i-au facut pe amatorii de paranormal sa creada ca toata magia acestui loc este data de o incarcatura energetica aparte. S-a avansat chiar ideea ca aici ar fi unul din celebrele "noduri energetice" despre care se vorbeste in parapsihologie.

* acele fenomene la care se face referire sint intilnite in orice alta zona unde faci fotografii. Datorita particulelor de praf din atmosfera care apar sub diferite forme in fotografii. Deja este si o emisiune pe Discovery Channel unde au facut experimente in aceasta directie si s-au prezentat concluziile. ;)

toate comentariile cu text italic de culoare maron sint facute de catre mine.

sursa: http://www.formula-as.ro/2004/619/diverse-13/enigmele-de-la-sinca-veche-5099

Completare:

In 2009, indivizii care au "preluat" zona asezarii de la Sinca Veche, au invelit (ascuns) Grota, creindu-i o noua legenda - constructie bisericiesca.

Incearca prin toate mijloacele sa ascunda adevarata istorie a locului. Pentru ca nu sint in stare sa explice cum a fost creata sau ce limbaj apare in inscrisurile de pe peretii ei, dar vor sa fie crezuti ca a fost creata de niste popi in urma cu vreo 400 de ani si locuita de atunci de ei, fac tot ce le sta in putinta sa ascunda informatii.

Sinca veche - locatie Google Maps

O alta perceptie a locului:

"Astazi, iulie 12 1998, plecam din Fagaras spre Sinca Veche. Trecem prin Mindra care mai poate fi si Mandra, una din notiunile fundamentale ale filozofiei vedice. In stinga, la iesirea din Mindra vom avea piramidele de la Sona, dincolo de Olt, iar ceva mai departe este Sinca Veche, cum am vazut si aseara, uitindu-ne pe o harta primita cadou de la generalul Spiroiu. Omul cu Sona si Racosiul se unesc sfidator, formind "Triunghiul Divin". La iesirea din Mindra vedem pe stinga piramidele, guruietii, enigmatice, frumoase, sfidind timpul si pe cei ce le neglijeaza de mii si mii de ani. Urmeaza satul Sercaia si undeva la dreapta, intrarea spre satucul Sinca Veche, care ne duce chiar in masivul Fagaras. Pe stinga, muntii Persani. Trecem peste riul Sinca si este prima oara cind toponimia nu este dublata de hidronimie. Trecem printr-un sat numit Vad, in fata continuind sa avem masivul Fagaras. Casele satenilor sunt frumoase, curate, dar parca sunt totusi acoperite de patina timpurilor stravechi. Se vad si doua clopotnite de biserica, iar satul este deosebit de celelalte prin faptul ca este foarte aproape de munte, de muntele numit Ohaba  . Doamne, Doamne! si cu numele asta! Andrei nu poate ierta un astfel de prilej:

- O chestiune foarte interesanta este ca alaturi de Sarmisegetusa Regia este un platou care se cheama Luncani si la Ohaba Ponor se gaseste maretul, cred eu, Troian de la Cioclovina cu extraordinarele pesteri de la Cioclovina. Una dintre cele mai frumoase cetati ale dacilor:cetatea Piatra Rosie.

- De ce i se spune "Piatra Rosie"?, il intreaba Tudor.

- Pentru ca aceste zidiri pe care le-am vazut pina acum in jurul celorlalte cetati sunt facute din calcar alb.

- Iar acolo este rosu, il completeaza vesel Costel.

- Da, cam asa e. Dar de ce-or fi facut dacii treaba asta? Acelasi calcar, alb, natural, ei l-au tratat cu ceva rosu, iar…Cetatea de la Piatra Rosie se gaseste la…Ohaba Ponor.

- Deci ciudat ar fi ca…

- Eu nu am stiut ca se gaseste si aici o Ohaba!

- Deci ca intilnim aceeasi toponimie ca si acolo, in munti, il completez.

- Da, acesta este si punctul meu.

In continuare, drumul ne poarta parca direct in munte. Casele sunt frumoase, acoperite cu tigla rosie, parca vrind sa imite gustul artistic al vechilor daci si cetatea lor de la Piatra Rosie. Andrei spune ca exista o carte a lui Iorgu Iordan, un academician care s-a ocupat de toponimie si care…

- Ei, Miky, vezi ca drumul se bifurca!

- Da, vad, la dreapta – Fagaras si SercaIta, iar la stinga – Risnov si Sinca Veche, la 2 kilometri.

Deci sa revenim la cartea lui Iorgu Iordan, "Toponimia romineasca" . O carte foarte serioasa, dar nu poti fi de acord cu tot ce spune el acolo pentru ca mai avem si cartea lui Ilie Rusu, "Toponimia romineasca", deasemenea foarte serioasa si moderna, care leaga cuvintele cu toponimie "necunoscuta", de toponimia transilvana, si dupa aceea le leaga de…sanscrita. Am intrat in Sinca Veche, unde casele sunt putin mai jos decit drumul si din cauza asta ai impresia ca sunt scufundate in drum si-n timp.

Dar sa va spun cum am ajuns sa caut satul Sinca-Veche. Intr-o zi, la New York, am primit un telefon de la un oarecare inginer Moldovan care vroia sa ma intilneasca, pentru a discuta despre un asa-zis templu dacic, inca neexplorat. Dinsul locuia in statul New Jersey, asa ca pina sa ne intilnim au mai trecut citeva saptamini. Era o zi frumoasa de septembrie a anului 1996, o simbata, cind a venit la mine dl. Moldovan. Am stat mult de vorba, mi-a aratat si citeva poze cu acel templu. Asa am descoperit ca ar exista, undeva sub un deal, denumit Plesu, din imediata apropiere a comunei Sinca-Veche, Tara Fagarasului, judetul Brasov, din vremuri imemoriale, sculptat cu maiestrie, un templu unic in intreaga lume, Templul de la Sinca-Veche. A mai trecut un an si acelasi inginer Moldovan a continuat sa ma bombardeze in mod civilizat, cu telefoane si vizite, avind de fapt un singur scop: sa ma duca la "Templul Sinca-Veche".

Dl. Lucian Gheorghe Moldovan este un barbat trecut bine de 70 de ani, cu un par alb ca neaua, frumos aplecat pe o parte, peste o frunte inalta, sub care se odihnesc doi ochi mari, albastri, blinzi si linistiti, de bunic inteligent si sfatos. Sa-l ascultam pe dl. Moldovan cum descrie descoperirea acelui loc: "Era in primavara anului 1935, in luna mai, intr-o zi deosebit de frumoasa, cu cer senin si albastru, fara nici o umbra de nori. Soarele stralucea cu putere deasupra vaii Cretului, unde eram cu tata si mama la sapa, la un loc cu porumb, aproape de fintina Ratii. Din cauza caldurii si a lipsei de experienta, ramineam mereu in urma. Tata si mama inaintau repede, in timp ce eu bateam timpul pe loc. La un moment dat, tata mi-a spus ca ma pot odihni. Asa ca am luat-o incet spre Plesu si spre locul favorit de joaca al copilariei mele, Templul, pe o cararuie care trecea prin holdele de griu si secara, mult mai inalte ca mine. Racoarea si linistea milenara din interiorul lui mi-a redat increderea in mine. De atunci, de cite ori in viata am trecut prin momente grele, amintirea Templului mi-a fost salvatoare, ca si cum intre mine si el s-a format o unda nevazuta care ne leaga si care ma ajuta sa pot invinge acele momente."

Cu aceste descrieri ale d-lui Moldovan, i-am convins si pe ceilalti din grup sa vizitam Sinca-Veche, cu atit mai mult cu cit se gasea doar la citiva kilometri de Fagaras. Ajunsi in comuna, am oprit masinile in fata unei case verzi, aratoase, unde propietareasa se oprise in fata portii si ne privea cu curiozitate.

- Buna ziua doamna!, ii spune Andrei. Nu stiti cum putem ajunge la dealul Plesu, la templu?

- Ce templu domnule?

Incep sa-i spun de dl. Moldovan si cum ne-a indrumat sa ajungem aici.

- Vai domnilor, v-ati pierdut timpul degeaba. Nu exista asa ceva pe aici.

Intre timp mai apar si alti sateni, care la fel ca si prima noastra interlocutoare, se uitau la noi aproape cu mila si poate putin amuzati.

- Dar acest deal Plesu trebuie sa fie pe undeva!

- Da, domnule, o luati dumneavoastra drept pina se termina acea ulita, faceti la dreapta pina se termina satul si de acolo mergeti drept inca 2 km pina vedeti o cruce. Acolo, in fata ei, este Plesul.

In acel moment mi-am amintit de pozele aratate mie de dl. Moldovan la New York:in fata intrarii Templului era o cruce. Am simtit din nou ca nu mi-am pierdut timpul degeaba, asa cum afirmau satenii. Ne-am continuat drumul doar in masina de teren a lui Andrei, cam neincapatoare. Cind sa ne apropiem de cruce, drumul devine impracticabil chiar si pentru masina. Ne dam jos in bombanelile lui Tudor. Ne continuam drumul prin iarba uda, lunecoasa si mocirloasa. Ajungem la cruce. O cruce mare, cam de 3,5 - 4 m inaltime. Ma asez cu spatele la ea, avind in fata dealul Plesu, o bucata pietroasa de munte, acoperit cu o vegetatie de jungla, de mult timp necalcata de picior de om.

- Ei, acum ce facem?, ma intreaba nerabdator si suparat ca i-am intrerupt drumul de intoarcere spre Chisinau, acelasi Tudor.

- Eu nu vedeam nimic. Dan sare repede in ajutorul meu.

- Hai sa ne raspindim, toti sapte, pe diferite directii inspre munte si sa cautam intrarea…daca o exista.

Fara a astepta alte recomandari am pornit fiecare spre piciorul muntelui. Mergeam prin tufisuri de smeura, tepoase si protectoare, udate din belsug de o ploaie trecatoare. Cautam de peste 30 de minute si aproape ca imi pierdusem orice speranta, cind il aud pe Tudor strigind disperat:"Am gasit-o, este aici, este aici linga mine!"

Asta dovedeste inca odata ca norocul este noroc. Intrarea este de fapt o spartura in stinca muntelui, lunga cam de 4.5 – 5 metri si inalta de 1,5m, asa ca trebuie sa ma aplec ca sa intru. Initial Templul era compus din noua incaperi, in care se putea intra printr-o singura usa, prin care se ajungea intr-un hol mare, deasupra caruia se afla un mic turn, sculptat dinauntru inspre afara. Din aceasta incapere se putea intra prin mai multe usi in toate celelalte incaperi subterane. In partea dreapta este o camera mica, ce probabil adapostea un cuptor, folosit pentru incalzirea intregului edificiu. Tot prin dreapta se intra, printr-o usa inalta, in primul lacas de cult, care este si cel mai mare, el continuindu-se cu un altar despartit de o arcada larg deschisa, sculptata de sus in jos. In partea stinga se afla o firida, foarte frumos sculptata si finisata, spre deosebire de ceilalti pereti ai lacasului, pe care se vad si azi urme de dalta.

- Vezi taietura asta speciala de dalta?, imi arata Andrei.

- Fa-i o poza.

- De ce?

- Pentru ca este o taietura tipica dacica.

Si Andrei incepe sa-mi faca o intreaga teorie despre cum taiau dacii piatra. In partea stinga sunt doua chilii mari, cu pereti drepti, bine slefuiti. Pe usa din mijloc se intra intr-o tinda deasupra careia se inalta un turn conic, inalt cam de 10 metri, sculptat tot dinauntru in afara in…spirala! Din aceasta tinda, printr-o usa aflata in dreapta, se intra intr-o alta incapere de cult, despartita printr-un perete de cea din exterior. In perete, in apropiere de cele doua altare, a fost sculptata o gaura ovoida, ca un ochi magic, ce leaga cele doua lacasuri invecinate. Din acest mic sanctuar se intra pe o usa mare, foarte bine sculptata, intr-un mic altar. Aici se afla sculptata cu maiestrie intr-o firida, semnul sacru al celui de al 7-lea "Constructor al Universului de mai Jos ", al Universului Fizic. Este un simbol al celor 7 zei ai genezei, punctul central representindu-l pe Daksha, parinte al celor 10.000 de fii iubiti, de alesi ai lumii, parinte al Dacilor. Semn dus de cuceritorii Carpato-Danubieni pina in Sumer, preluat apoi de un trib semit, si in felul acesta salvat de la disparitie. Este cunoscut astazi ca "Steaua lui David ". In stinga lui, de pe perete, ne priveste un personaj ciudat, parca picat de pe o alta planeta, un basorelief de circa 3 metri inaltime, representind un OM ginditor, in profil, cu o frunte foarte inalta, un ochi exagerat de mare si expresiv, continuat in jos de un nas mic si turtit si de o mandibula ciudat de ingusta. Un par lung si bogat i se rasfira pe umeri. Pe cine o fi reprezentind acest personaj scos parca dintr-un roman cu extraterestri!?

Acum, ca suntem inauntrul Templului de la Sinca Veche nu ne mai pare rau de drumul pe care l-am facut, de noroaiele pe care le-am tras, de picioarele si pantalonii uzi, de ploaie si innoroiati de glodul drumului. Este o minune a civilizatiilor antice! Dupa parerea mea, extraordinar de importanta este aceasta elipsa, sau cerc, care este pus sub un unghi de 18-20 de grade pe o coasta, si care se repeta si in celelalte incaperi.

- Dar de constructia spiralata a cupolei din camera invecinata, care sparge undeva acolo, sus muntele lasind lumina sa patrunda in templu, nu spui nimic? Dar de faptul ca, avind o vreme ploioasa ca aceasta si ca in templu nu gasim apa adunata in baltoace ori noroi?, intreaba Costel.

- Da. Daca lumina poate veni prin turn in templu, ar trebui sa vina si ploaia.

- Dar uite nisipul amestecat cu cuart de pe jos, care absoarbe apa ca in Sahara.

- Si am sa mai adaug ceva, spune Andrei. Ca o dovada ca asta nu este facut de natura, este urma de dalta si taietura dacica de peste tot. Miky te rog sa te uiti in carte la mine si te rog sa compari aceste taieturi cu taieturile din carierele dacice. Se vede ca este aceeasi taietura!

Iesim din Templul d-lui Moldovan, nu inainte de a-i da lui Andrei inca o "mica" informatie primita acolo, la New York, de la dl. Moldovan:

- Stii Andrei, dl. Moldovan mi-a mai vorbit si despre niste trepte si cuburi ciclopice de piatra, care se gasesc pe aici, prin apropiere.

- Unde sunt? Cit de departe? Hai repede sa le cautam!

I-am spus ca, daca-mi aduc corect aminte, la iesirea din templu ar trebui s-o luam la stinga. Zis si facut. De asta data norocul ne-a suris ceva mai repede, asa ca, fara mari dificultati, am gasit ceea ce cautam. Am gasit pietre ciclopice, taiate in unghiuri drepte, de 90 de grade. Adevarate cuburi uriase de stinca, avind intre ele canale de scurgere.

- Daca natura a facut asta, apoi bravo ei!, spune cu multa admiratie in glas Costel.

- Natura sa fi facut asta? Este prea perfect! Cu guri de scurgere intre ele…Este ca si cum urci intr-o cetate ciclopica pe care cineva si-a aranjat-o sa traiasca pentru totdeauna. Pietroaie megalitice de cite 2-3 metri inaltime si tone greutate stau rasturnate fara rost in toata zona asta. Sunt prea mari ca omul sa le fi pus, sunt prea perfecte pentru ca natura sa le fi realizat. Un zid megalitic ne intimpina. Este prea urias ca sa-l poti discuta si banaliza. O sa-i fac o poza. Mai jos, sunt si aici canale de scurgere, in felul acesta apa care ar putea sa le pravaleasca la vale, are pe unde s-o ia. Vedem canale perpendiculare intre blocuri inalte, de peste 1 metru jumate, unele de 2 metri, imbinate fara ciment. Le-a facut Natura, le-a facut Omul? Va las pe dumneavoastra sa judecati, iar daca vreti sa fiti mai siguri, va sfatuiesc sa veniti sa le vedeti, ele sunt aici, la noi acasa, ele sunt aici in Daco-Rominia. Nici nu trebuie sa calatoriti prea mult si nici pasaport nu va trebuie. Singurul lucru de care aveti nevoie este…curiozitatea.

Iata ca mergind pe urmele descrise de domnul Moldovan din New Jersey, am putut constata ca intr-adevar, ce a spus dinsul nu numai ca este adevarat, dar ca a fost foarte modest cu descrierea. Lucrurile sunt fantastice, lucrarile sunt ciclopice si sunt realizate de o fiinta inteligenta. Asa canale de scurgere dintre blocuri uriase de piatra nu am vazut niciodata. Nici Troia nu are asa ceva! Numai aici, la Sinca Veche, intr-un loc uitat, implantat in munte se gaseste acest loc sacru, aceste ziduri ciclopice care aparau pe cine? Si de ce? Chiar satenii, in modestia lor, unii dintre ei nu au auzit de acest loc aflat la numai citiva kilometri de casa lor, altii au auzit, dar nu au venit sa vada. Un singur mosnegut ne-a spus:"Eu am vazut unele dintre ele dar nu am inteles insemnatatea lor. Se spune ca intr-un timp indepartat, un preot calugar chiar s-a asezat in acest templu, oficiind mici slujbe. Dar timpul a trecut si noi le-am uitat."

Sa vedem ce-i rezerva viitorul Sincai Vechi.

- Orientarea zidului este 30 de grade de la Nord spre Vest, spune Andrei. Minunea este ca pe hartile pe care le avem, pe linia dintre Virful Omu si Sona, la 30 de grade de aceasta linie se gaseste si "treaba" asta. Ne intoarcem spre masina lui Andrei, ne suim, nu inainte de a arunca inca o privire spre "Templul lui Moldovan"…

Ajungem la locul din sat unde ne-am lasat celelalte masini. Citiva sateni ne asteptau curiosi.

- Ei, domnilor, ati gasit ceva?

- Da, am gasit ceea ce am cautat.

Se uita la noi neincrezatori. Ne-am suit in masini, fiecare dintre noi demarind spre alta directie. Ne despartim de Tudor, care se suie in Audi-ul sau, avindu-l la volan pe colonelul Nicolae Mereuta. Andrei cu nepotul din partea sorei, Ruslan, s-au suit in Niva cea rosie. Ei au luat-o spre dreapta, spre Chisinau. Noi, ne cataram in Fordul cel albastru, eu, Costel, Dan, si o pornim spre stinga, spre Fagaras, Bucuresti, si unul dintre noi chiar spre…New York. Plecam din Sinca Veche cu un sentiment de nostalgie si cu gindul reintoarcerii. Trebuie sa ne intoarcem, sa revedem, sa masuram, sa venim cu o echipa de oameni care se ocupa de asa ceva in mod permanent. Trebuie sa vedem daca, intr-adevar aceste mistere se vor putea rezolva.

Astfel s-a incheiat calatoria mea in Tara Zeilor , in Dacia, calatorie care a avut drept scop sa vada daca cultura vechilor daci a fost intr-adevar la acel nivel care a uimit Europa. Cred ca rezultatul a fost pozitiv si cred ca dupa mine si alti buni daco-romini vor cauta sa descopere, redescopere sau simplu sa mearga sa vada ceea ce ne-au lasat ei, dacii:acea comoara nepretuita care se gaseste nu numai in Muntii Orastiei, nu numai la Sarmisegetusa, dar pe tot teritoriul locuit de ei, acest teritoriu imens care se intinde nu numai pe teritoriul Tarii Rominesti-Vlahia, Modova, Transilvania, ci mai departe, pina la Lacul Constanta, in Elvetia. El cuprinde toata Cehoslovacia, iar la Rasarit tot teritoriul pina dincolo de Bug. Cit despre Sud, teritoriul dacilor se intindea cu zeci de km in sudul Dunarii, cu tot teritoriul Bulgariei de astazi si poate chiar mai departe.

Sa le dorim noroc celor care isi vor dori sa ne redescopere, sa mearga pe urmele acestui mare imperiu dacic ori pre-dacic. Sa speram ca intr-o zi, cineva cu bune intentii ii va convinge si pe istoricii si pe arheologii nostri sa vada cu mai multa dragoste acest trecut fantastic, aceasta mostenire pe care nici macar Egiptul nu o poate compara.

Adio Dacia, si…pe curind!"

sursa: http://www.dacia.org/Zei/Pagina_8/pagina_8.html