Baile Herculane
Detalii obiectiv:
Detalii parc:
Scurta descriere
Băile Herculane are un loc binemeritat in randul staţiunilor balneare şi turistice din ţara, find singura staţiune de acest tip recunoscută la nivel internaţional şi singura din Europa în care se mai fac tratamente in băile originale romane.Prezentare
Originea acestei aşezări se întinde pe o durată de aproape doua milenii.
Staţiunea Băile Herculane apare sub denumirea ‘’Ad aquas Herculi sacras ad Meridian”, (“ La apele sacre ale lui Hercule de lînga Mehadia”) în inscripţiile romane.
Prima atestare documentară existentă datează din anul 153 D.C. printr-o tabula votivă a celor cinci trimişi ai Daciei la Roma(“Zeilor si divinitaţilor apelor, Ulpius Secundius, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, Trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea in calitate de consul al fostului lor coleg Severinus, întorcîndu-se nevătămaţi, au ridicat acest prinor de recunoştinţă”).Dea lungul timpului această zona a avut o istorie zbuciumată cunoscînd ocupaţia austriacă şi turcă.
În 2003, baile au serbat 1850 de ani de existenţă.
Localitatea beneficiază de cinci grupe de izvoare termo-minerale care au un debit constant si temperaturi între 35ºC-62ºC. Ansamblurile balneare pot fi grupate în patru mari perioade istorice: prima – antică, a doua – începutul secolului XVIII, a treia – secolul XIX, a patra – secolul XX.
Perioada antică (romana) +Legiunile romane au descoperit izvoarele termo-minerale când au construit castrul Ad Mediane (Mehadia). Ca şi alte izvoare termo-minerale din imperiu şi acestea au fost dedicate lui Hercule. Dupa retragerea administraţiei imperiale aureliene în 271, izvoarele au fost abandonate.
Secolul XVIII-La începutul secolului XVIII, izvoarele, deşi nu erau captate în construcţii durabile, erau, totuşi, frecventate de către localnici şi de către straini (administraţie, armata, etc.) pentru tratarea diverselor afecţiuni. După razboiul turco-ruso-austiac din 1716-1718, când regiunea Banatului devine parte a Imperiului habsburgic, austriecii redescopera ruinele romane şi reconstruiesc, din lemn, diverse stabilimente. Acestea vor arde în timpul razboiului turco-ruso-austriac din anii 1737-1739.
Secolul XIX- După acest ultim razboi, un regiment format numai din soldaţi români a fost plasat la graniţa Imperiului habsburgic. În 1801 încep construcţiile durabile ale stabilimentelor pentru tratament, majoritatea existând şi în prezent. Aceasta este prima faza de construcţii, când apar sanatoriile militare, când se construieşte primul nucleu al localitatii de azi. În 1810, baile sunt vizitate de împaratul Francisc I, care apreciaza, în mod deosebit, calitatile curative ale apelor. În 1817, localitatea îsi schimba denumirea din Baile Mehadiei în Baile Herculane. A doua faza a constructiilor, alaturate, acum, vechiului nucleu, este caracterizata prin adoptarea noilor programe de arhitectura de vilegiatura sub îndrumarea sau chiar proiectarea arhitectului Wilhelm von Doderer, autorul proiectului Palatului Peles de la Sinaia. Aceste noi stabilimente – cazinoul, marile hoteluri si parcul public central – au fost începute ca urmare a vizitei din 1852 a împaratului Franz Joseph, care, ca si predecesorul sau, a apreciat calitatile curative ale izvoarelor termale. În 1886 se construieste cladirea Bailor Neptun dupa planurile arhitectului I. Alpar, bai care, la acea vreme, erau considerate unele din cele mai moderne din Europa. Gara localitatii a fost construita în 1886 pe linia ferata ce facea legatura dintre Timisoara si Orsova.