Domeniul schiabil Sureanu si Luncile Prigoanei
Situat in Transilvania, catun
Întâmplarea a făcut să dăm peste un afiș plimbându-ne într-o frumoasă zi de vara pe Transalpina – 18 km până la Domeniul Schiabil Șureanu. Curiozitatea, care ne-a făcut să descoperim multe locuri frumoase, ne-a îndemnat să dăm o tură până acolo, să vedem despre ce este vorba. Astfel, de la barajul Oașa am părăsit DN 75C si am parcurs cei 18 km pe un drum neasfaltat, pe care nu ne-ar fi plăcut să ne prindă ploaia – nici un fir de semnal la telefon, indiferent de rețea, și nici nu prea părea să existe șanse să dăm peste cineva la care să putem apela.
Nu departe de baraj este Mănăstirea Oașa, cu o biserică de lemn destul de nouă care merită vizitată. Mergând încă un pic, prin pădure, se ajunge la Luncile Prigoanei, o așezare până nu de mult uitată de lume. A reapărut pe hartă de când s-a inaugurat instalația de la pârtia de schi, în 2009. Se construiesc vile, care mai de care mai mari, mai frumoase. Nu există decât un magazin mixt și nici un fel de restaurant, așa că, în caz că vreți să vă cazați în zonă, veniți cu mâncare de acasă! Sfatul nostru este să încercați Vila Casa Noastră, o pensiune din lemn, foarte cocheta și primitoare.
Mai departe este Poarta Raiului, unde se vor construi câteva pensiuni și hoteluri, pentru că aici urmează să ajungă în cel mai scurt timp o nouă pârtie și o gondolă. 2 km mai departe este baza pârtiei.
Sunt aproape 9 km de pârtie bine întreținută, nu foarte dificilă și în plus, pentru cei experimentați, sunt nenumărate variante pe care se poate coborî prin zăpadă afânată. Pârtii late, coborând destul de lent din golul alpin până la pădurea de conifere, deloc deasă. De la înălțimea punctului de plecare, unde se ajunge cu telescaunul, merită să faceți câțiva pași, pentru a admira, într-o zi senină, masivele Parâng și Retezat și, între ele, Valea Jiului. În partea opusă se zăresc cele două localități prin care ați trecut să ajungeți aici și nemărginirea Transilvaniei.
Domeniul a fost inaugurat recent și nu este cunoscut. Am văzut mașini din Alba, din Sibiu și aproape deloc din alte părți. Tocmai pentru că nu sunt așteptați foarte mulți turiști nici pe pârtii nu prea aveți unde mânca. La baza pârtiei se poate servi o supă sau o ciorba caldă, dar trebuie să știți că nu sunt gătite aici, ci aduse de la Cugir în fiecare dimineață. În rest găsiți ciocolată și biscuiți, care merg foarte bine după frigul îndurat pe pârtie cu un ceai cald.
Au mai rămas destul de puține locuri unde nu vin oameni puhoi, ci sunt doar câțiva rătăciți pe pârtie, fiecare putându-se bucura în voie de lățimea acesteia, unde nu auzi țipete și hlizeli ciudate, ci doar vântul care-ți șuieră pe la urechi în timpul coborârii, unde poți să te bucuri în liniște de frumusețile munților noștri fără să fi urcat ore întregi pe un traseu complicat, unde nu ai semnal la telefon și deci te poți deconecta de la viața agitată de prin oraș. Această zonă este, deocamdată, o astfel de oază de liniște.
- Adăugat în: Catune, Statiuni turistice, Pirtii de ski, Sporturi extreme, Transilvania, Munti, Impresii de calatorie
- Etichete: Alba, izolare, liniste, Oasa, partie, Sureanu, Transalpina
- Vizualizări: 8730