Codul lui Zamolxe

Citate

"În primăvara anului 1991, Petre Varain, superspion paranormal din Octogonul românesc, s-a retras într-un fost templu geto-dac ascuns în inima unui munte din lanţul Carpaţilor Orientalli, pentru a medita în linişte la viitorul Omenirii. După câteva zile de frământări psihice intense, în lăcaşul ascuns a pătruns un extraterestru humanoid asemănător la înfăţişare cu populaţia europidă. Acesta i-a explicat superspionului şocat de întâmplare că o patrulă extraterestră, originară din sistemele solare Vega şi Alcor, supraveghează Omenirea pământeană încă de la primele explozii nucleare. S-a prezentat cu numele Svidur Khom şi i-a propus lui Petre Varain să devină agent al patrulei vegano-alcore pe care o conducea. La sugestia superspionului român, comandantul patrulei vegano-alcore a acceptat să poarte şi numele zeului geto-dac Zamolxe.

Superspionul Petre Varain a acceptat să devină agent de informaţii în slujba extratereştrilor civilizatori. Ca urmare, extratereştrii l-au studiat în profunzime, i-au modificat substanţial creierul şi l-au înzestrat cu însuşiri psihice extraordinare. Ulterior, au aplicat acelaşi procedeu de umanizare deplină şi asupra altor persoane din toate rasele pământene, printre care şi mai mulţi români din Octogon, o organizaţie secretă a superspionilor paranormali. Timp de 17 ani, spionii români au efectuat mai multe misiuni de culegere de informaţii de pe Terra, la cererea extratereştrilor vegano-alcori. La rândul lor, superspionii au primit de la extratereştri multe reguli şi informaţii menite să-i ridice deasupra Umanităţii semicivilizate din timpul nostru.

La începutul anului 2008, Svidur Khom, zis Zamolxe, i-a permis superspionului Petre Varain să studieze informaţiile deţinute de Alianţa Civilizaţiilor Humanoide despre originile primare ale pământenilor. Cu această ocazie, Petre Varain a aflat că strămoşii foarte îndepărtaţi ai oamenilor pământeni au fost extratereştri de mai multe rase, plecaţi din lumile Alianţei, din diferite motive. Superspionul român a primit aprobarea comandantului vegano-alcor Zamolxe să publice o sinteză a informaţiilor studiate, cu scop de a impulsiona civilizarea Omenirii pământene. Cărţile lui Petre Varain compun seria ORIGINI şi urmăresc evoluţia locuitorilor Terrei în ultimul miliard de ani. Ele contrazic atât miturile creaţioniste, cât şi teoria evoluţionistă (darwinistă), folosind mai multe probe şi argumente ştiinţifice.

***
Primul volum din seria ORIGINI, Codul lui Zamolxe, descrie condiţiile în care primii exploratori extratereştri au ajuns pe Terra virgină, în urmă cu aproape un miliard de ani, astfel:

În urmă cu patru miliarde de ani 130 de civilizaţii humanoide din Univers, au decis să se unească în Alianţa Civilizaţiilor Humanoide.

De la bun început, Alianţa şi-a propusatingerea mai multor scopuri: prevenirea războaielor între humanoizi, înfrângerea civilizaţiilor non-humane din sfera de influenţă, explorarea spaţiului universal şi colonizarea cât mai multor planete cu humanoizi. Expansiunea humanoidă era condusă de Consiliul Suprem al Alianţei Civilizaţiilor Humanoide, organ legiuitor şi juridic format din câte un consilier din fiecare sistem solar. De-a lungul timpului, Alianţa a ajuns o federaţie de lumi humanoide, cu legislaţie unică şi organe executive proprii.

Viaţa linştită şi prosperă din Alianţă a fost tulburată, în urmă cu mai puţin de un miliard de ani, când varangii, locuitori ai celor opt sisteme solare din constelaţia Varanga, actual Ursa Major, au încălcat mai multe reguli din Constituţia lumilor aliate. Consiliul Suprem al Alianţei, condus de bătrânul vegan Incer, a fost informat de Kaj Meris, şeful serviciului federal de spionaj, că Zaris, guvernatorul sistemului solar Alcoor şi Roinar, guvernatorul sistemului solar Al Kaid, se făceau vinovaţi de mai multe delicte federale: încălcarea programului de selecţie şi perfecţionare genetică a populaţiei humanoide, producerea de mutanţi din maimuţe, prin inginerie genetică, folosirea unor arme expres interzise de lege, sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul Alianţei… Anchetele făcute în sistemele solare conduse de cei doi guvernatori au confirmat aceste infracţiuni, scoţând în evidenţă şi intenţia de secesiune a întregii lumi varange. Judecarea guvernatorului Zaris s-a dovedit o sarcină foarte grea pentru Consiliul Suprem, dar mai ales pentru preşedintele Incer, a cărui unică fiică, Deira, era logodnica inculpatului. Acuzatul Zaris s-a transformat în acuzator şi reformator al legilor Alianţei, câştigând din ce în ce mai mulţi adepţi din rândul guvernatorilor de lumi aliate. Ca atare, Consiliul Suprem s-a văzut forţat să pronunţe cea mai uşoară pedeapsă la adresa lui Zaris alcorul: exilarea din sfera de influenţă a Alianţei şi ştergerea amintirii lui (ostracizarea).

Toţi varangii au sărit în ajutorul proscrişilor Zaris şi Roinar. Ei le-au oferit astronave de luptă şi transport, arme, alimente, specialişti, mutanţi rovi pentru muncile grele şi material reproducător cu care să fondeze o colonie pe orice planetă virgină. Mai mulţi proprietari de flotile de astronave s-au ataşat de escadra condusă de Zaris, din motive diverse. Orejona, din sistemul solar Rigel al constelaţiei Orion, sătulă de închistările legale din Alianţă, căuta o lume nouă, în care să devină împărăteasă peste rasa ei roşie. Generalul negru Omogo, din sistemul solar Sirius, şi-a oferit serviciile luptătorilor săi, pentru solde consistente şi părţi din prada ulterioară. Bogatul comerciant Shang Di, din rasa galbenă, denumită shangă, s-a alăturat escadrei cu speranţa găsirii unei lumi prospere, din care să se îmbogăţească şi mai mult. Kobizii din sistemul solar Etamio al constelaţiei Draco au văzut în expediţia lui Zaris un prilej de a scăpa de asuprirea hermafrodiţilor draconi. O flotilă de vegani blonzi, condusă de Mikal, s-a alăturat escadrei proscrişilor din interes pur ştiinţific: voiau să cunoască spaţiul universal de dincolo de frontierele Alianţei. Kaseii din Casiopeia, conduşi de generalul Daran, căutau o lume sălbatică, în care să poată acţiona ca zeii. Zaris trebuia să armonizeze multe interese contradictorii, din poziţia de comandant al întregii escadre de proscrişi.

Astronavele de război ale Alianţei au condus escadra proscrişilor până la frontiera de sud a lumilor aliate, avertizându-l pe Zaris să nu încerce să mai revină vreodată în spaţiul civilizaţiilor humanoide. Exilaţii au pornit prin infinitul spaţio-universal, în căutarea unei planete locuibile. Au făcut prima escală în sistemul solar Akernas, locuit de non-humani reptiloizi. Graţie relaţiilor de afaceri mai vechi dintre Orejona şi imperatorul reptilian Dem, ei au fost bine primiţi în sistemul solar Akernas şi au căpătat informaţii utile continuării expediţiei. Următoarea planetă întâlnită de ei prezenta mai multe inconveniente: avea uscatul foarte redus şi era populată cu o feroce vegetaţie carnivoră. Ca atare, aceştia şi-au continuat călătoria către Calea Lactee.

Întâlnirea unui nou sistem solar aparent ospitalier le-a trezit un licăr de speranţă în inimi, fapt pentru care l-au numit Kefra, adică, licăr de speranţă, în limba alcoră. Prima planetă din sistemul solar, integral albastră, nu era locuibilă, însă fusese vizitată de fiinţe raţionale, care îşi lăsaseră câteva simboluri sculptate pe un vârf de munte. A doua planetă din sistem le-a prezentat un misterios oraş ultramodern complet părăsit. În cursul nopţii au aflat şi cauza exodului: planeta era infestată cu fiinţe pur energetice, care afectau creierele humanoizilor. Abia pe a treia planetă din sistemul solar Kefra, exilaţii au întâlnit locuitori humanoizi din rasa vegherilor. Aceştia se retrăseseră din Calea Lactee, din cauza deselor războaie dintre humanoizi şi-şi formaseră o civilizaţie înaltă, bazată pe o disciplină rigidă. Vegherii le-au indicat exilaţilor calea către un soare nou cu mai multe planete.

Nenorocirea s-a abătut asupra escadrei sub forma piraţilor nasai care le-au capturat mai mult de jumătate din astronavele de transport alimente, medicamente, apă, material reproducător şi alte bunuri. Foamea şi setea au început să chinuie echipajele astronavelor. Primul sistem solar întâlnit în cale s-a dovedit devastat de un război nuclear care iradiase atmosfera singurei planete locuibile. Exilaţii au continuat să se târască spre nadir, cu alimentele şi apa strict raţionalizate. Cei mai slabi au început să moară…

Când disperarea cuprinsese deja întreaga escadră, comandantul Zaris a avut o viziune , pe timpul unui somn letargic, asemănător morţii. El a văzut aievea sistemul nostru solar, cu soarele Sol înconjurat de nouă planete. Speranţa a renăscut în inimile expediţionarilor. Într-adevăr, sistemul soarelui Sol i-a primit cu ospitalitate. Pe prima planetă locuibilă, Var, actuală, Marte, exploratorii au întâlnit o populaţie semi-sălbatică, harii, colonizaţi de extratereştrii galei. Generalul Daran şi kaserii săi au rămas pe planeta Var, să fondeze o civilizaţie împreună cu băştinaşii hari. Restul escadrei s-a îndreptat către Geea (Terra).

Faptul că Geea era complet golaşă nu i-a descurajat pe exilaţi. Ei erau mulţumiţi de faptul că atmosfera era perfect respirabilă şi acceleraţia gravitaţională, aproape ca pe planetele lor de origine. Expediţionarii şi-au împărţit suprafaţa uscată a Geei între ei şi au aterizat fiecare în zona sa de civilizare. Orionii au ocupat centrul continentului american. Zaris le-a oferit mercenarilor sirusani sudul Africii, ca plată pentru soldele restante. Shangii şi-au adjudecat câmpia din sudul actualei Asii, scăldată de ocean. Mai la est de ei, pe un continent înconjurat de oceanul planetar, s-au aşezat kabizii conduşi de regele Zigan. Veganii şi-au stabilit colonia în nordul Africii. Varangii au cuprins Orientul Apropiat şi sudul continentului european. Către nord de ei, au fost colonizaţi sălbaticii jerani, luptători uriaşi, capturaţi în timpul confruntării cu piraţii nasai.

Ziua Genezei a început prin împărţirea terenului de cultivat şi a sarcinilor de îndeplinit de către fiecare explorator. Noii sosiţi pe Geea au declanşat geneza primară, conform unui plan elaborat de naturaliştii expediţiei. Ei au creat petece de floră, din seminţe aduse cu ei şi au început crearea faunei, din icre şi ovule fecundate în laboratoare. Efortul genezei, susţinut cu cele mai perfecţionate maşini din înzestrarea lor, a durat câţiva ani. Exploratorii au ajuns să-şi producă suficientă hrană de origine vegetală şi animală, astfel că-şi puteau îndrepta atenţia către următorul pas de făcut. Au început să reproducă tehnologia de pe planetele de origine, construind oraşe, fabrici, uzine, ferme… Fiecare colonie rasială s-a specializat în producerea unor bunuri de consum şi de schimb. Mai mulţi sateliţi de comunicare au fost lansaţi în atmosferă şi au fost puse în funcţiune posturi de televiziune locale şi unul mondial. Periodic, guvernatorii din colonii se întâlneau în capitala veganilor, Noul Hanab, pentru schimb de experienţă şi coordonarea eforturilor. În două sute de ani, civilizaţia “nemuritorilor” atinsese nivelul din Alianţa Civilizaţiilor Humanoide. Toată lumea era mulţumită şi fericită.

Nivelul tehnologic atins le-a permis coloniştilor Geei să trimită o flotilă de astronave în explorarea constelaţiei Centauri. Aşa a început nenorocirea lor. Flotila le-a fost atacată şi distrusă aproape total de gasteri, o civilizaţie humanoidă războinică. Ultimile două astronave din flotilă au fost urmărite de gasteri până la Geea. Agresorii s-au împărţit în două grupări de atac şi au pornit asaltul împotriva coloniştilor geeni. Prima grupare de gasteri a atras flotila geeană într-o luptă către nadir, în timp ce a doua a bombardat sistematic oraşele terrane, încercând să le invadeze. Coloniştii geeni au rezistat eroic, apoi i-au respins pe gasteri, folosind arme foarte eficiente: gaze de luptă şi viruşi mortali fabricaţi de sirusani. După retragerea agresorilor, geenii supravieţuitori au început să-şi reconstruiască civilizaţia din ruine. Pierduseră însă o mare parte din populaţia humanoidă, precum şi din rândul mutanţilor rovi. Orionii au fost cel mai puţin afectaţi de atacul gasterilor, astfel că au luat conducerea civilizaţiei geene. Orejona, devenită împărăteasă, s-a dovedit mai liberală în vederi. Ea a permis femeilor orione să se metiseze cu rovii mutanţi şi să producă metişi apţi de muncă. Ulterior, exemplul ei a fost luat şi de alţi colonişti, astfel că populaţia geeană a crescut pe seama raselor inferioare şi efemere – mutanţii rovi şi metişii. Nemuritorii veniţi din Alianţă trăiau mult, până la circa 5000 de ani, însă se înmulţeau mai greu.

Coloniştii au lichidat urmările atacului şi se pregăteau să ridice din nou o civilizaţie la nivelul atins anterior. Un nou atac inamic, cu arme nucleare şi biologice, i-a aruncat însă aproape în sălbăticie. O mare parte din populaţie a murit ori s-a îmbolnăvit de boală de radiaţie. Mutanţii şi metişii erau mai rezistenţi la boli, fapt pentru care savanţii vegani au creat un medicament care, administrat raselor superioare pure, le reducea capacitatea intelectuală şi durata de viaţă, în favoarea creşterii rezistenţei faţă de factorii agresivi din mediul de viaţă. Întreaga familie a guvernatorului alcor Zaris s-a îmbolnăvit după al doilea atac, scăpând cu viaţă numai tatăl şi doi copii, Canes şi Moira.

Refacerea vieţii civilizate după al doilea atac a decurs foarte greu, datorită lipsei specialiştilor şi forţei de muncă. Zaris, ajuns simplu cetăţean, şi-a îndreptat atenţia către educarea celor doi copii supravieţuitori şi vizitarea celorlalte colonii, pentru schimb de experienţă. După o vizită în colonia orionilor, zaris a înţeles că trebuia să conducă personal procesul de refacere a naţiunii sale. Ca atare, şi-a reluat funcţia de guvernator al Alcoriei şi a organizat infima populaţie rămasă după război într-un efort creator de recivilizare. Situaţia din celelalte colonii era similară sau mai proastă, astfel că sfatul mondial al guvernatorilor trebuia să întreprindă măsuri comune de recivilizare.

Agresorii gasteri nu erau însă dispuşi să renunţe la Geea. În plus, ei erau mânaţi de dorinţa de răzbunare împotriva geenilor care îi infectaseră cu viruşi de luptă. Ca urmare, gasterii au organizat un nou atac nuclear, de data aceasta, foarte intens. Norul de praf radioactiv a acoperit atmosfera geeană aproape un an. O mare parte din populaţie, vegetale şi animale, au pierit. Numai cei retraşi în refugii subterane şi subacvatice au supravieţuit sănătoşi, ascunşi timp de 15 ani, cât au durat radiaţiile ucigătoare. În acest răstimp, mutanţii rovi, metişii şi uriaşii jerani supravieţuitori ai dezastrului au decăzut în sălbăticie. De îndată ce nivelul de radiaţie a atmosferei geene a scăzut la limita nepericuloasă, coloniştii din rasele superioare au ieşit din refugii, încercând să reia viaţa civilizată. Nu mai dispuneau însă de suficientă tehnologie avansată, nici de forţă de muncă brută, deoarece mutanţii şi metişii se retrăseseră în păduri şi jungle, ducând o viaţă aproape sălbatică. Întregul efectiv de colonişti civilizaţi s-a văzut nevoit să lupte pentru existenţă, muncind pământul. Eroul primei cărţi, guvernatorul Zaris, a murit cuprins de cele mai negre presimţiri privind viitorul civilizaţiei geene. Înainte de a muri, i-a poruncit fiului său Canes să acţioneze pentru recivilizarea mutanţilor şi rovilor.

Coloniile geene de după cel de-al treilea atac gaster se prezentau jalnic. Kobizii începuseră să trăiască în sânul naturii şi să practice magia. Shangii nu mai reuşeau să purifice galgorul, combustibilul folosit în motoarele aeronavelor, navetelor şi mijloacelor de transport. Rezerva de galgor îmbunătăţit le mai ajungea numai pentru 1000 de ani. Varangii se străduiau să revină la producţia industrială mai modestă şi să recivilizeze păturile de populaţie sălbăticite – mutanţii rovi şi metişii. Veganii au reconstruit un mic focar de recivilizare în capitala lor, Noul Hanab. Sirusanii negri începuseră să se lase chemaţi de natura sălbatică, astfel că şi-au limitat preocupările industriale la extracţia şi prelucrarea aurului. Orionii mai păstrau încă o urmă de civilizaţie sub conducerea bătrânei împărătese Orejona. Din ce în ce mai mulţi metişi şi mutanţi au începută să-i creadă pe coloniştii civilizaţi zei atotputernici şi să-i divinizeze în diferite forme. Shangii conduşi de Huangdi au instituit cultul străbunului din ceruri, Shang Di. Sirusanii au început să divinizeze spiritul zeului Omogo, marele lor erou civilizator. Orionii continuau să-şi divinizeze zeii vii, veniţi din ceruri, Orejona şi Omitot. Numai varangii şi veganii se străduiau să reconstruiască civilizaţia raţională din trecut. Evoluţia geenilor era contradictorie. Începuse era zeilor…

***
După studierea genezei primare, superspionul Petre Varain s-a prezentat în faţa lui Zamolxe pentru lămuriri suplimentare. A recunoscut faptul că Omenirea actuală e semi-civilizată şi în pericol de autodistrugere. Comandantul vegano-alcor i-a confirmat prognoza pesimistă, însă i-a arătat şi posibilităţile de supravieţuire a civilizaţiei raţionale. Extraterestrul i-a înmânat superspionului român un cod de cunoştinţe şi reguli de comportare, prin aplicarea căruia Umanitatea poate evolua către o civilizaţie paşnică şi prosperă, evitând autodistrugerea.

Ultimul capitol din volumul Codul lui Zamolxe, intitulat Pământenii sunt urmaşii sălbăticiţi ai unor extratereştri, prezintă mai multe probe materiale şi ştiinţifice care susţin descendenţa oamenilor actuali din colonişti extratereştri, metişi şi mutanţi. Următorul volum din seria ORIGINI, Luptele zeilor, va urmări evoluţia comunităţilor geene de după ultimul atac nuclear şi până la ridicarea la o nouă civilizaţie, în decurs de câteva milioane de ani."