logo-romania-de-vis-5

"Dincolo de această pagină vei descoperi mult visata mîndră ţară, cu neam şi vise neînvinse, România."

Orasul TOPOLOVENI

Apreciere

4.3/5 rating (8 votes)

Orasul TOPOLOVENI

Oraşul TOPOLOVENI

 Primii paşi pe străzile unui oraş colosal au luat contur acum câteva săptămâni când am decis să fac un pas de mult amânat şi anume să vizitez un sălaş despre care nu ştiam absolut nimic înafara faptului că este recunoscut datorită magiunului  şi oţetului de Topoloveni.
 Probabil, dragi cititori, vă întrebaţi de ce tocmai într-un loc poate de mulţi necunoscut nici măcar după nume, de ce un orăşel cu blocuri şi case ce pot fi  văzute în orice altă parte, de ce Topoloveni şi nu Curtea de Argeş sau orice alt renume? Răspunsul este simplu, din curiozitate şi din dorinţa de a străbate meleagurile copilăriei persoanei ce a lăsat impregnată o amprentă ce poate niciodată nu va putea fi ştearsă. Am plecat cu gândul că voi găsi un orăşel ´mort´, dar am fost plăcut impresionată de construcţia clădirilor, de monumentul istoric, de catedrală, de fântâna monument, de statuia Popovici, de cinematograf, de monumentul familia şi de însăşi centrul oraşului.
Străbăteam fiecare străduţă cu mare entuziasm deoarece transpunându-mă în trecut vedeam cum pe străzile ce eu păşeam pentru prima oară, persoana dragă mie a copilărit, a alergat vara, s-a plimbat cu săniuţa iarna, a străbătut uliţele până la şcoală şi liceu. Cu  siguranţă s-a jucat poate chiar în faţa porţilor pe unde <eu> am fost un simplu trecător, poate chiar prin faţa casei sale, a cumpărat un ziar de la acelaşi chioş unde am poposit eu, acum când este un adult.
Priveam trecătorii, unii grăbiţi, alţii plimbându-se agale, oameni ospitalieri, săritori şi de aici ideea ca drumeţia mea să nu fie o simplă călătorie în adunarea gândurilor,  ci să rămână scrisă undeva. Astfel am decis să mă informez cât mai mult de la locuitorii. Am ascultat părerile doamnei de la chioşcul de ziare, personalului de la Primărie, trecătorilor, vânzătorilor, elevilor de la Liceul „Ion Mihalache”, piticilor de la Şcoala Generală, credincioşilor de la  Catedrală, cetăţenilor dintre blocuri şi gospodarilor ce îşi împărtăşeaua gândurile în faţa porţii. Am rămas surprinsă de frumuseţile şi istoria unui oraş ce până acum câteva luni nu îmi suna cunoscut şi dacă nu mă loveam de el datorită unei legături sufleteşti, acest articol probabil nu ar fi fost scris niciodată.
Datorită unor astfel de întâmplări, uneori simţi nevoia să-i mulţumeşti unei persoane şi pentru simplul fapt  că datorită ei ai acumulat informaţii despre un lăcaş ce merită vizitat, deşi este uitat sau necunoscut de mulţi!
Orașul Topoloveni, din punct de  vedere geografic se află în nord-vestul Munteniei, în partea de sud–est a județului Argeş. Acesta se  află la 95 km de Bucureşti şi la 20 km de Piteşti pe drumul naţional DN7.
A fost dezvoltat pe locul unei vechi aşezări rurale în 1421, în 1810 existau 24 de case şi a fost declarat oraş la aproximativ şase secole de la înfiinţare. La ora actuală oraşul are o  populaţie de 10.627 locuitori, majoritatea în mediul urban.
Am întâlnit turişti care mi-au spus  că au venit să se recreeze deoarece este un orăşel liniştit, frumos cu o istorie interesantă.
Chiar dacă vorbim de un mediu citadin, trecătorii au activităţi ce le asigură un trai decent, căci oraşul Topoloveni a reuşit să se remarce pe raza judeţului Argeş prin zăcăminte de gaze naturale şi ţiţei, printr-o bogată reţea hidrografică şi prin materialul lemnos. Este  consacrat datorită culturilor de  viţă de vie, iar cei de la  primărie au confirmat faptul că există documente care susţin că la 1700 pe harta Ţării Româneşti era notat  printre numele de podgorii ce produceau cele mai bune vinuri. Deasemeni gospodarii se ocupă cu creşterea de bovine, ovine, porcine iar pentru momente de recreere au păduri bogate în vânat. Oraşul este cunoscut şi datorită artizanatului, oţetului şi conservelor de fructe şi legume.
În faţa Şcolii Generale  din Topoloveni un pitic ţinut de mânuţă de bunică a adus vorba de o  legendă când a  văzut că bunicuţa îmi istorisea de obiceiuri, porturi populare, tradiţii. Legenda ce îl amuza pe  Mihăiţă dar şi pe  alţi copii de  vârsta lui spune că „Focul lui Sumedru”, are ritualul ca după ce focul este aprins, copiii strigă: „Hai la Focul lui Sumedru, că a prins Dumitru iedu”, deoarece după spusele bunicii este o tradiţie legată de sărbătorirea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir <protectorul oraşului>. Acest obicei se  desfăşoară în seara zilei de 25 octombrie, iar sătenii împart mere, struguri, nuci şi must doarece este o sărbătoare a recoltei.
Anual este  organizat Festivalul Internaţional Carpaţi unde muzica  şi voia bună sunt nelipsite datorită formaţiilor  folclorice ce străbat drum din Spania, Grecia, Franţa pentru a încânta cetăţenii în perioada 9-15 august!
Obiective turistice ce merită văzute sunt: Biserica Inuri în formă de corabie cu o podoabă sculptată din lemn <tâmpla>, fiind cea mai veche construcţie a oraşului Topoloveni, declarată monument.
Catedrala “Sfântul Gheorghe” Topoloveni a primit în anul 2003 avizul Sfântului Sinod, putem admira vitralii excepţionale, cele 17 clopote existente  şi o cupolă ce atrage atenţia datorită picturilor.
Biserica Goleştii - Badii unde pictura în frescă din pridvor încă este vizibilă fiind reprezentate scene din rai şi iad. Clădirea de Finanţe-Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor impresionează prin formele de  acoperiş sub forma unor  triunghiuri, Fântâna Monument, Statuia Popovici şi arhitectura caselor  vechi.
Liceul Teoretic „Ion Mihalache”  de azi, a fost localul unei şcolii primare  de  fete, acesta  avea ateliere de  ţesut, croitorie şi camere de locuit pentru personalul didactic. În 1958 a devenit Şcoală Mixtă, după care a fost un liceu industrial până acum 50 de ani. Construcţia  lui este în stilul unui conaclu domnesc cu o combinaţie de  culori alb-roşu ce atrage atenţia oricărui trecător.
Totodată, mai pot fi admirate: Parcul dendrologic ,,Ion Gh. Popovici", Casa  profesorului Ion Răducanu cel ce a  întemeiat Facultatea de Ştiinţe Economice Bucureşti, Muzeul orăşenesc şi nu în cele din urmă localul unde a  fost pentru prima oară  îmbuteliat vinul  la sticlă şi anume, Cooperativa Podgoria. Oraşul are un cor de aproximativ 100 ani, Corul Casei de  Cultură “Preot Ion Ionescu” din Topoloveni ce este  sărbătorit în fiecare an de zilele oraşului în datele de 18-19 ale lunii iunie.
Deoarece este  situat în apropierea unor puncte de  atracţie turistice cunoscute, oraşul Topoloveni are un mare avantaj fiind la 60 km de Mânăstirea Curtea de  Argeş, 70 km de Cetatea lui Vlad  Ţepeş de la Poenari, precum şi alte atracţii turistice precum Casa memorială Liviu Rebreanu, Vila  Florica  a  familie Brătianu,  Muzeul fraţilor Goleşti, Mânăstirile Călineşti şi Râncaciov.  
Proiectul oraşului Topoloveni, „Turismul şi moştenirea locală intangibilă", a primit diploma de „Destinaţie Europeană de Excelenţă" în anul 2008  în cadrul Târgului de Turism al României.
După obţinerea documentaţiei am făcut un repaus pe una din băncuţele din centrul oraşului, cu privirea spre Catedrală notam ultimele amănunte în agendă. Lumina felinarului din dreapta bătea o pată gălbuie pe coala albă, vântul îmi flutura şuviţele rebele, trecătorii deabia dacă se mai zăreau.
Priveam cele  patru statui din piatră(familia)...melancolia s-a năpustit asupra mea visând pentru o clipă la apariţia persoanei ce mă urmărea ca o umbră, a cărei răsuflare o simţeam pretutindeni. Am oftat, am zâmbit căci nu am cutreierat singură, ci  <ea> a fost prezentă în mine pe tot parcursul călătoriei mele în oraşul său natal.
 Lăsând deoparte orice legătură sufletească sau de orice  altă natură, oraşul Topoloveni este  într-o continuă expansiune şi merită cu adevărat vizitat!
Drumeţie plăcută! 
                                                                                                                            LOREDANA-CRISTINA DASCĂLU
                                                                                                                                Redactor Şef  Info@POLI 

Autor

Loredana Cristina Dascalu

Leave a comment

Please login to leave a comment.