logo-romania-de-vis-5

"Dincolo de această pagină vei descoperi mult visata mîndră ţară, cu neam şi vise neînvinse, România."

Valul sau Troianul din Tara de Sus a Moldovei

Apreciere

3.0/5 rating (1 votes)

De aproape două mii de ani oamenii văd acolo, în ţara de sus a Moldovei, acea ridicătură de pămînt, ca de trei metri înaltă, ce-i zic Valul sau Troianul, şi numeroase movile. împreună, aceste construcţii par a fi format un întreg sistem cu caracter strategic sau defensiv, de care s-au folosit odinioară locuitorii aces­tor meleaguri. Cu pămîntul aruncat către nord, adică spre munţi şi codri, valul trece prin ţinutul Dorohoiului şi, în paralel cu Valul de pămînt din părţile Covurluiului, trec Prutul şi Nistrul la răsărit şi merge mai departe. în acest Val sau Troian s-au găsit medalii şi opaiţe romane din lut ars, ce se află la Muzeul din Săveni. Vederea Valului îţi lasă o impresie adîncă. însemnătatea locului a trebuit să facă pe oameni să înalţe această lucrare. Fireşte că stăpînii acestor lo­curi trebuiau să opună aici rezistenţă. Cît sînge nu s-o fi vărsat, cîte pustiiri şi pîrjoluri n-or fi fost...

Şi iată ce spune legenda :

Viaţa poporului roman n-a cunoscut niciodată ce-i odihna. Atîtea războaie, atîta sînge vărsat, atîtea po­poare distruse.

Cînd ei au prins să cucerească părţile locuite as­tăzi de români, împărăţia lor se lăţise că sta gata să se rupă. Traian ştia că marginile împărăţiei sale erau prea întinse şi că era cu totul neînţelept să le mai lărgească. Aşa s-a făcut că după ce a risipit coroana lui Decebal, a rămas numai cetatea întărită de munţi a Transilvaniei. în celelalte părţi a trimis legiuni să strîngă tributul şi să vegheze. Dar popoarele supuse cutremurau împărăţia, răzvrătindu-se, şi celelalte erau pregătite de atac. Astfel, împăratul a căutat să dea uriaşei sale împărăţii puterea de a se împotrivi zgu­duirilor dinăuntru, celor ce roiau din toate părţile împrejurul ei. Aşa a prins să întărească cetăţile, să întindă drumuri, să ridice valuri de apărare şi movile de strajă. Cei mai ameninţători erau însă neastîmpă- raţii daci din afara provinciei romane, supuşi acesteia ca tributari. Întăririle trebuiau să fie şi ele pe aceeaşi măsură.

S-a întîmplat că în timpul acestui împărat trăia la Roma fiul unui meşter iscusit în trasul valurilor, pe nume Novac. Tatăl său născocise un fel de brăzdar uriaş, tras de peste o mie de oameni, care ridica pămîntul cît casa. Şi cînd a fost să întărească părţile locuite de dacii liberi, Traian l-a chemat pe Novac şi i-a zis :

- Ia brăzdarul tatălui tău şi mergi în Dacia. Acolo să-mi ridici cel mai trainic val din cîte s-au pomenit. Poruncind împăratul, a venit Novac în ţara dacilor li­beri de şi-a aşezat tabăra în părţile unde astăzi se află satul Hăneşti. Şi de acolo a prins să tragă brazdă adîn- că şi înaltă. în vremea asta trăia printre daci o tînără îndrăzneaţă şi plină de curaj, odraslă din neamul lui Burebista, pe nume Cabiria, ce nu putea uita atît de uşor înfrîngerea suferită de daci. Auzind ea că roma­nii ridică val de apărare, a prins să înflăcăreze inimile dace să meargă într-acolo, să oprească lucrarea. Era toamna cînd se culegeau viile şi femeile dace împleau podgoriile cu cîntecul lor ce amintea de faptele stră­moşilor liberi. Cîntecul cel mai aprig era al Cabiriei :

- Să ne unim, spunea ea. Cînd dacii au fost uniţi, au făcut una dintre cele mai mari puteri ale pămîn- tului. Romanii ne sfîrtecă ogoarele şi viile cu brazda lui Novac, să-i alungăm !

- Să-i alungăm, au răspuns ca într-un glas femeile dace.

Aşa s-au înarmat ele cu arcuri, săbii şi lănci, şi-au luat scutul, casca şi cămaşa de zale şi-au pornit într-acolo. în frunte mergea Cabiria, purtînd balaurul cu cap de bronz şi trup în toate culorile, dînd din el un şuer cumplit, asemenea unei adevărate reptile. în urma ei veneau femeile din întregul ţinut al Doro­hoiului.

Era pe la amiază, Novac tocmai dăduse poruncă se se oprească plugurile, să se întindă masa, cînd s-a făcut auzit înspăimîntătorul glas al balaurului dac. în faţă mii de femei îşi întindeau frontul de-a lungul valului. Pe înaltele movile alergau flăcările şi răsunau buciumele. Bărbaţii daci, bătrînii şi copiii veneau de pretutindeni la chemarea lor să apere pămîntul pas cu pas, cu vitejie de tigru cum rar mai văzuseră ro­manii la alte popoare. La una ca asta nu se aşteptaseră romanii şi repede s-au echipat de luptă.

- Rămîneţi pe loc, Ie-a zils Novac. Mă duc să văd ce vor de la noi.

- Se vede că ţi s-a urît cu viaţa şi n-ai aflat ce le poate pielea. Sînt mai rele ca leoaicele. Cînd nu mai au cu ce lupta, îţi înfig dinţii în beregată. Se luptă cu o cruzime şi cu o stăruinţă nemaipomenite !

Novac, însă, nu dădu ascultare ostaşilor şi porni într-acolo. Spectacolul îl înfricoşa, dar în acelaşi timp il fermeca. Tatăl său, care ridicase Valul lui Traian de la Dunăre, îi povestise că dacii sînt oameni cu care te poţi înţelege.

- La urma urmei ce-ar putea să facă nişte femei unui bărbat fără arme ?

Uimită de cutezanţa lui Novac, Cabiria a poruncit luptătorilor să se oprească.

- Ce căutaţi aici? a răsunat vocea constructoru­lui.

- Am venit să ne luptăm, a răspuns Cabiria.

- Romanii nu se luptă cu femei !

- Dacă nu, se luptă ei, ne luptăm noi !

- De ce vreţi să vă luptaţi ?

- Din pricina valului. Vrem să nu mai răscoliţi pămîntul Daciei.

- Noi nu răscolim pămîntul, tragem numai hotar pînă unde se întinde împărăţia. Dacă nu vreţi să-1 facă romanii, atunci să-l faceţi voi! Pe val vă puteţi apăra ţara !

- Atunci să începem lucrul !

Astfel s-a zidit liber, în tară liberă, de către ro­mani şi daci, acel val nemuritor ridicat de mîini muri­toare, în frunte cu Novac şi Cabiria. Şi cînd a fost gata valul, unii zic să fi rămas Novac pe acele meleaguri însoţindu-se cu Cabiria. Iar alţii mai zic că ei au dus valul mai departe, să apere ţara de năvălirile barbare ce au urmat. Ba să fi murit şi să-1 fi îngropat pe malul unei ape -ce i-au zis Novacul, spre amintirea acelui om şi acelor vremi, şi aşa i-a rămas numele pînă în ziua de azi.

 

Multumiri:

Elidia Agrigoroaiei, Legende din Moldova

  • Adăugat în: Legende
  • Adăugat de: romaniadevis.ro
  • Etichete: legenda
  • Vizualizări: 1914
Pentru orice sesizare cu privire la drepturi de autor, scrieti la romaniadevis [at] gmail.com

Leave a comment

Please login to leave a comment.